Carcinom bazocelular
Carcinomul bazocelular este cel mai frecvent cancer cutant şi de asemenea ocupă primul loc ca frecvenţă printre cancerele ce afectează fiinţa umană. Este o afecţiune a persoanelor peste 60 de ani, dar în ultimii ani se constată o creştere a cazurilor ce afectează persoanele sub vârsta de 40 de ani.
Carcinomul bazocelular are o evoluţie lentă, asimptomatică, cel mai adesea fiind ignorat de către pacient până când apare erodarea sa şi tendinţa la sângerare. Metastazarea este un fenomen excepţional de rar şi atunci este vorba de carcinoame de mari dimensiuni, cu disfucţii tisulare extinse, cu evoluţii de zeci de ani.
Tratamentul în carcinom bazocelular
Stabilirea abordării terapeutice a unei leziuni de carcinom bazocelular depinde de localizare, dimensiune, forma clinică de carcinom bazocelular, dacă este o leziune primară sau o recidivă, de tratamentele anterioare dacă acestea au existat, de vârsta pacientului şi de bolile acestuia, numărul leziunilor și de importanţa estetică a zonei.
Carcinomul bazocelular afectează frecvent faţa, ca urmare medicul trebuie să aibă în vedere pe lângă înlăturarea completă a leziunii, fapt care reprezintă principalul deziderat şi consecinţele din punct de vedere estetic asupra ariei tratate.
Leziunile de mari dimensiuni vor obligă la intervenţii operatorii largi, reconstrucţia cu lambouri sau grefe sau la terapii combinate (chiuretare+electrocauterizare+aldara în carcinoamele bazocelulare de mari dimensiuni) sau terapii paleative (radioterapia).
În funcţie de forma clinică de carcinom bazocelular se va alege abordarea terapeutică. De exemplu, carcinomul bazocelular nodular este recunoscut ca fiind bine delimitat, că marginile sale sunt identificate clinic corect, motiv pentru care marginea de sigurantă necesară este îngustă.
La polul opus se află carcinomul bazocelular morfeiform care are un pattern de invazie insiduos, cu margini clinice greu de definit, motiv pentru care în absenţa chirurgiei Mohs se recomandă o margine de siguranţă largă (2cm).
Carcinomul bazocelular superficial răspunde foarte bine la terapii mai blânde ca de exemplu: cremă cu Aldara sau 5-FluoroUracil sau Picato, electrocauterizare, crioterapie, terapie fotodinamică.
Carcinomul bazocelular recurent necesită chirurgie Mohs, iar în absenţa acesteia excizii chirurgicale mai laborioase din cauză că este mai prost definit şi necesită margine de siguranţă mai mare, iar pe de altă parte din cauza fibrozei generate de tratamentele anterioare.
Carcinomul bazocelular trebuie tratat indiferent de vârsta pacientului, conduita terapeutică aleasă va trebui să asigure un echilibru optim între rezultatul terapeutic dorit şi riscurile la care este supus pacientul. Trebuie avut în vedere că a lăsa netratat un pacient cu carcinom bazocelular, înseamnă un posibil carcinom bazocelular terebrant pentru care resursele terapeutice sunt minime, iar costurile sunt extrem de mari (terapia cu VISMODEGIB).
La pacienţii cu leziuni multiple, numeroase, de carcinom bazocelular (sindrom Gorlin) se poate recurge la terapia cu retinoizi pentru a reduce cât mai mult ritmul lor de apariţie.