Micoze cutanate superficiale – Micoze ale pielii

Micozele cutanate superficiale, cunoscute și ca micoze ale pielii sau ciupercile pielii sunt afecţiuni produse de dermatofiţi (fungi), care ajung să infesteze stratul superficial, cornos, al pielii. Firele de păr şi unghiile de asemenea pot fi infestate de către dermatofiţi.

Termenul de dermatofiţi provine din limba greacă unde semnifică plantele pielii (skin plants).

Dermatofiţii reprezintă o familie de ciuperci (fungi), ce se găsesc la nivelul solului, animalelor (căini, iepuri, porcuşori de guinea, cai, vite etc), păsărilor şi la nivelul pielii umane. Micozele superficiale sunt cel mai adesea denumite în lumea medicală ca tinea. Termenul de tinea provine în latină unde desemna larve, carii, paraziţi în general.

Tinea este contagiosă, pacientul poate să îşi autoînsămânţeze infecţia în mai multe arii anatomice, cum o poate transmite şi altei persoane prin contact direct piele pe piele sau prin intermediul hainelor, încălţămintei, obiectelor de îngrijire, ce conţin scuame, fire de păr, resturi de unghii.

Tinea poate să apară în mici epidemii în comunităţile închise, competiţii sportive, la cei cu expunere profesioanală (zootehnie).

Micozele cutanate sunt favorizate de o capacitate de apărare mai redusă (copii, vârstnici, boli existente, anumite medicamente, probleme circulatorii periferice), condiţiile ce favorizează macerarea pielii şi micile traumatisme de la acest nivel (căldură, transpiraţie excesivă, umezeală etc) şi se pare şi de o anumită predispoziţie genetică.

Micoze ale pielii – aspect și localizare

Clinic la nivelul pielii cu pilozitate redusă (pielea glabră) micozele superficiale se manifestă prin pete inelare, cu marginea netă, roşiatică, reliefată, presărată cu scuame sau vezicule sau cruste, în timp ce suprafaţa leziunii are o culoare mai pală, părând a avea tendință de vindecare.

Leziunea este pruriginoasă, senzaţie ce poate fi accentuată de soare, căldură, transpiraţie.

Tinea poate afecta orice zonă de piele sau anexele acesteia şi anume: faţa (tinea faciae), trunchiul (tinea corporis), palmele (tinea manum), tălpile (tinea pedis), pliul inghinal (tinea cruris), scalpul (tinea capitis), unghiile (tinea unguium).

Tinea cruris este întâlnită la bărbaţi maturi cel mai adesea. Tinea unguium se asociază frecvent cu tinea pedis, tinea manum şi tinea cruris.

Tinea capitis şi corporis sunt mai frecvente la copii şi adolescenţi. Tinea unguium este frecventă la persoanele vârstnice.


O persoană fără alte probleme de sănătate importante are de regulă o singură leziune de tinea şi aceasta este de mici dimensiuni.

Acolo unde imunitatea organismului este deficitară întâlnim leziuni de mari dimensiuni, cu răspuns terapeutic lent şi risc mare de recidivă.

Leziuni de tinea de mari dimensiuni pot fi văzute la pacienţii care au urmat tratament eronat cu corticoizi topici (tinea incognito), în asemenea situaţii leziunile cel mai adesea au un aspect ciudat, fiind greu de recunoscut clinic.