Keloid

Keloidul este o cicatrice exagerată, proeminentă, adesea cu un aspect grosolan, care poate fi însoţită de senzaţie de arsură și mâncărime. El poate să apară după intervenţii chirurgicale sau alte traume ale pielii, iar uneori chiar în absenţa unei traume cunoscute. Există persoane care au o predispoziție pentru a dezvolta keloid şi există anumite zone ale corpului care au un risc mare de a forma keloid. Cel mai frecvent, keloidul apare la nivelul decolteului, umerilor, omoplaţilor şi lobului urechii, aceste arii putând dezvolta keloid în pofida unei tehnici chirurgicale corecte.

Aspect tipic de keloid localizat presternal

 

Orice persoană care urmează să fie supusă unei intervenţii chirurgicale, trebuie evaluată şi din punct de vedere al riscului de a dezvolta keloid, prin examinarea aspectului cicatricilor pe care persoana respectivă le are deja.

Atunci când intervenţiile chirurgicale urmează să aibă loc în zone cu risc mare de a forma keloid, pacientul trebuie informat asupra acestei posibilităţi. În plus, medicul chirurg trebuie să realizeze o sutură lipsită de tensiune la nivelul pielii.

Odată apărut acest tip de cicatrice este dificil de tratat, niciuna din terapiile disponibile neavând eficienţă de 100%. Terapia trebuie condusă cu prudenţă, permanent avându-se în vedere că orice agresiune locală poate mări keloidul existent.

Tratamentul pentru keloid

Corticoizii de potenţă înaltă topici (aplicați local), singuri sau în asociere cu alte terapii (crioterapie, excizie chirurgicală) reprezintă o medicaţie sigură şi adesea cu rezultate foarte bune.

Eficienţa cea mai bună o are injectarea în cicatrice de triamcinolone acetonid în concentraţii de 20-40mg/ml. Totuşi concentraţia soluţiei şi volumul de soluţie injectat depind de grosimea keloidului, localizarea acestuia și vârsta pacientului.

Injectarea în cicatrice se însoţeşte de un grad de durere acceptabil, durere ce poate fi atenuată de răcirea zonei înaintea procedurii, eventual prin crioterapie. Numărul de injectări necesare variază în funcţie de răspunsul terapeutic, în general ele se repetă la interval de 2-3 saptămâni.

Cicatricea reziduală este plată, lucioasă, mult mai acceptabilă din punct de vedere cosmetic pentru pacient. Uneori această cicatrice poate sa prezinte vase de sânge fine lineare sau o cromatică neomogenă, aceasta din urmă atenuându-se în timp.

Cicatrice reziduală după tratamentul intralezional cu triamcinolon al unui keloid