Keratoza seboreică

Keratoza seboreică cunoscută și sub denumirea de verucă seboreică este o leziune cutanată benignă, ce apare în general după vârsta de 40 ani, pe zone care au primit mult soare de-a-lungul anilor.

Numărul leziunilor creşte cu vârsta, la persoanele de peste 70 de ani pot fi întâlnite zeci şi sute de keratoze seboreice, în special la nivelul trunchiului şi feţei. Keratozele seboreice pot fi localizate oriunde pe piele, inclusiv la nivelul organelor genitale unde pot fi confundate cu verucile genitale (condyloamele date de infecţia cu HPV).

Keratozele seboreice reprezintă o afecţiune a adultului şi vârstnicului, dar în contextul unei expuneri intense la soare la persoane cu piele albă, cu toleranţă scăzută la soare, acest tip de leziuni pot fi întâlnite şi la vârste mai mici, aşa cum se întâmplă în Australia. Keratozele seboreice nu au potenţial de transformare malignă, dar prezența lor în număr mare la o vârstă relativ mică indică o piele care a suferit o expunere excesivă la soare şi ca urmare cu potenţial de a dezvolta cancer cutanat, avertizând asupra nevoii de schimbare a comportamentului față de soare al persoanei respective.

Atunci când keratozele seboreice apar brusc în număr mare, ele pot să semnaleze existența unui cancer în organism, ca urmare un asemenea pacient trebuie evaluat clinic şi prin teste de laborator. Această asociere este totuşi rară, motiv pentru care pacientul inițial beneficiază de investigații uzuale și doar dacă rezultatele acestora sunt suspecte se extinde investigarea pacientului.

Pacienţii se prezintă la medic cel mai adesea îngrijoraţi de apariţia unor aluniţe, dar examinarea clinică completată cu cea dermatoscopică permite stabilirea diagnosticului şi liniştirea pacientului.

Examinarea dermatoscopică permite identificarea unor caracteristici specifice keratozelor seboreice. Acolo unde diagnosticul nu poate fi stabilit fără niciun dubiu se recomandă biopsie excizională (keratoză seboreică iritată, keratoză seboreică hiperpigmentată, keratoze seboreice plane la nivelul feţei etc).

Melanomul este un mare imitator şi poate îmbrăca inclusiv aspect de keratoză seboreică. Keratoza seboreică mai trebuie diferenţiată de keratoza actinică pigmentată, keratoza lichenoidă, nevi melanocitari verucoşi, boală Bowen, condyloame pigmentate, papuloză bowenoidă etc.

Tratamentul keratozelor seboreice se poate face prin: crioterapie, chiuretare, electrocauterizare, laser, peeling chimic.