Lichenul plan
Lichenul plan este o afecţiune inflamatorie, care are o evoluţie ce poate dura de la câteva luni la câţiva ani. Această boală dermatologică poate determina elemente eruptive pe piele, mucoasa orală şi genitală, scalp şi unghii.
În imagine se poate observa un aranjament linear în lichenul plan.
Simptome și semne în lichenul plan
Leziunile cutanate sunt asociate cel mai adesea cu senzaţie intensă de mâncărime, în timp ce afectarea mucoaselor este în general asimptomatică. Modificările de la nivel unghial şi de la nivelul scalpului pot fi ireversibile, daca nu sunt diagnosticate şi tratate adecvat din stadiile incipiente de evoluţie. Nu este obligatoriu ca un pacient să prezinte simultan afectare cutanată, unghială şi a scalpului.
Erupţie limitată pe faţa anterioară a mâinii
Desen albicios pe mucoasa jugală
Din cauza mâncărimii intense boala poate fi confundată iniţial cu scabia sau eczema generalizată. Leziunile orale sau genitale pot fi confundate cu candidoza, din cauza aspectului lor albicios. Afectarea unghială şi cea a scalpului pot simula micoze cutanate (ciuperci).
O altă caracteristică a erupţiei este culoarea violacee a elementelor eruptive cutanate, nuanţă ce va fi influenţată de vechimea leziunilor şi de culoarea pielii pacientului (persoanele blonde vor prezenta elemente roz-violacee, în timp ce persoanele cu piele măsline vor avea leziuni cutanate mai întunecate).
Culoare violacee specifică
Erupție extinsă
Evoluția și tratamentul bolii în lichenul plan
Extensia erupţiei cutanate variază de la forme limitate, discrete, la forme generalizate care afectează în jur de 80% din suprafaţa cutanată. Apariţia erupţiei poate fi progresivă sau brutală.
Vindecarea în această boală dermatologică se face lăsând pete brune pe piele, pete care se şterg treptat până la dispariţie lor completă. Lichenul plan odată intrat în remisiune nu mai prezintă recidive la marea majoritate a pacienţilor, fiind considerată o afecţiune complet vindecabilă.
Lichenul plan este favorizat de infecţia cu virus hepatic C, de anumite medicamente (Betablocantele, Captopril, Enalapril, Plaquenil, săruri de Au, interferon etc), de stress şi traumatisme (fenomen Koebner).
Tratamentul disponibil în prezent urmăreşte reducerea duratei de evoluţie, dispariţia senzaţiei de mâncărime și redobândirea calităţii vieţii pacientului.