Psoriazis vulgar

Psoriazisul este o boală dermatologică cronică, cu perioade de remisiune în care pielea arată normal şi a căror durată variază de la săptămâni la ani de zile şi perioade de agravare favorizate de stress, anumite medicamente (betablocante, antimalarice de sinteză, antidepresive triciclice, săruri de litiu, corticoizi, antinflamatoare nesteroidiene), focare infecţioase (otite, sinuzite, infecţii de căi respiratorii etc.), oboseală. Fumatul şi alcoolul sunt factori care influenţează negativ evoluţia psoriazisului, inclusiv a răspunsului terapeutic. Afecţiunea apare pe o anumită predispoziţie genetică.

Erupţia cutanată în psoriazis poate afecta pielea, scalpul şi unghiile. Extensia erupţiei poate fi limitată la nivelul coatelor şi genunchilor, dar în cazuri severe poate afecta întreaga piele şi atunci vorbim de eritrodermie.

În cele mai multe cazuri erupţia de psoriazis este asimptomatică, dar există şi cazuri în care se însoţeşte de o senzaţie de mâncărime, arsură sau înţepături.

Elementele eruptive tipice de psoriazis constau din zone roşii, acoperite de scuame argintii în cantitate variabilă. Zonele corpului cel mai adesea afectate de psoriazis sunt: coatele, genunchii, regiunea lombară.

La pacienţii care îşi neglijează boala, scuamele pot fi atât de abundente încât obstruează complet culoarea roşie, realizând un aspect de carapace. O altă caracteristică a acestor scuame este faptul că se desprind cu uşurintă, generând pacientului o stare de jenă.

Modificările unghiale induse de psoriazis sunt reversibile, în momentul obţinerii remisiunii psoriazisului, unghiile revin la aspectul normal.
Creşterea părului nu este influenţată de psoriazis în sensul favorizării căderii părului.

Diagnosticarea psoriazisului în general nu ridică mari dificultăţi în formele tipice, cu afectarea coatelor genunchilor, dar poate fi dificilă atunci când debutul se face doar prin afectarea unghiilor sau scalpului sau pliurilor (axile, inghinal etc.) sau prin eritrodermie.

Diagnosticul clinic de psoriazis se confirmă prin examen histopatologic (biopsie cutanată). Există situaţii în care tabloul clinic este înalt sugestiv de psoriazis, dar examenul histopatologic nu reuşeşte să identifice trăsăturile specifice, în asemenea situaţii medicului dermatolog revenindu-i sarcina pledării pentru un anumit diagnostic şi stabilirea conduitei terapeutice adecvate.

Pacienţii cu psoriazis trebuie să facă un screening pentru: diabet zaharat, colesterol, trigliceride, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, deoarece aceşti pacienţi au un risc mai mare de a dezvolta asemenea boli.

Un alt risc pe care îl prezintă pacienţii cu psoriazis este acela de a face artrită psoriazică. Aceasta poate afecta asimetric sau simetric articulaţiile mici, dar şi articulaţiile mari, gradul de afectare şi de disconfort pentru pacient fiind varibil, de la forme uşoare până la reducerea semnificativă a mobilităţii articulare.

Tratamentul în psoriazis se va adapta erupţiei cutanate, exitenţei afectării articulare, tarelor pacientului, vârstei acestuia şi implică o colaborare strânsă între medic şi pacient.